O poveste despre confuzia de gen… pentru că se discută mult despre educația sexuală, despre informații și modul ideal de a le oferi copiilor astfel încât să le fie sprijin, nu un motiv în plus de confuzie printre multele provocări ale adolescenței. Și pentru că e un subiect tot mai des întâlnit în cabinetele de terapie. O poveste despre devenire, descoperire, definire.

 

PEȘTIȘORUL WAW

 

Nu știu dacă ai auzit vorbindu-se despre asta, dar într-un ocean, departe de aici, trăiește o specie de pești foarte speciali. Atunci când sunt în ou, ei sunt jumătate fete jumătate băieți și nimeni nu poate spune de fapt ce vor deveni. Abia după ce eclozează, puilor li se transmite, printr-o atingere, ce gen au. E uimitor, dar așa e natura cel mai adesea, nu-i așa?

Ca la multe alte specii, mama depune icrele într-un loc ferit, pe fundul oceanului, printre alge. Tatăl le păzește cu strășnicie, în timp ce mama merge să adune mâncare pentru amândoi. După două săptămâni puii încep să iasă din ouă, iar părinții aleargă de la unul la altul și îi ating cu aripioara pe cap. Dacă a fost atins de mamă, atunci puiul se va dezvolta ca o fetiță, dacă a fost atins de tată, ca un băiețel. Pare un lucru simplu, dar… un ocean poate fi un loc periculos și nu întotdeauna lucrurile se desfășoară așa cum ne așteptăm. Uneori tatăl, atent să supravegheze cuibul, nu se ascunde suficient de bine și devine prada unui pește mai mare. Sau mama rătăcește drumul spre casă. Ori nimerește în plasa unui pescar. Sau… dar câte lucruri bizare nu se pot întâmpla într-un ocean timp de două săptămâni!

Waw a împlinit deja două zile și habar nu are ce e cu el. Și-a spus Waw pentru că ăsta a fost primul cuvânt pe care l-a auzit când a apărut pe lume. O broască țestoasă uriașă trecuse prin fața lui, se oprise o secundă și rostise:

– Waw, nu am mai văzut demult un pește ca tine! Și plecase mai departe lăsându-l pe micuț nedumerit.

Cum adică… ca mine? se întrebase el și o pornise aiurea printre alge să găsească pe cineva care să îl poată lămuri. După câteva ore de căutări întâlnise o creatură de care nu se temu să se apropie: o stea de mare.

– Bună! Eu sunt Waw.

– Bună, Waw. Eu sunt Marla. Ce-i cu tine pe aici?

– Păi… nu prea știu. Abia ce am ieșit din ou.

– Bizar! De obicei cei din specia ta trăiesc mai la sud. Probabil oul tău a fost adus de un curent. Ești singur?

– Îhm… Da.

– Waw, dă-mi voie să te privesc mai de aproape!

– De ce?

– Încerc să îmi dau seama dacă ești băiat sau fată.

Waw nu se gândise până atunci la asta. Și nici nu știa răspunsul. De bună seamă, pentru că niciunul dintre părinți nu îl atinsese cu aripioara, Waw era… diferit. Dar el nu știa nimic despre ritualul care ar fi trebuit să aibă loc atunci când a ieșit din ou, prin urmare era doar extrem de confuz. Nimeni nu îi spusese ce este și nici steaua de mare, deși părea destul de experimentată, nu reușise să își dea seama. Așa că Waw își făcu un scop în viață din a afla. O porni către sud, sperând că acolo va întâlni alți pești din specia lui.

Pe drum, de fiecare dată când găsea pe cineva care să îl asculte, îl întreba:

– Tu ce crezi că sunt? Băiat sau fată?

– Păi… să ne gândim, îi răspunse un pește-balon. Ce culoare îți place mai tare: roșu sau albastru?

– Albastru?! Zise Waw, deși, lui îi plăcea foarte mult verdele algelor și portocaliul coralilor.

– E clar, ești băiat! declarase triumfător peștele-balon și de bucurie se umflase și o pornise în sus cu viteză.

Dar Waw nu era convins.

– Tu crezi că sunt băiat? întrebase el o pisică de mare.

– Nu știu. Îți place să ai mușchi, să ieși mereu învingător, să oferi flori?

– Mda… florile îmi plac…

– Dacă îți plac florile, atunci probabil că ești fată. Mai ales dacă ești și foarte sensibil… sunt șanse mari să fii fată.

Waw oftă și plecă să se ascundă printre alge și să se gândească în liniște. Își dădu seama că cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se încurca mai tare. Și se întristă foarte mult, pentru că părea să aibă o problemă pe care nimeni nu știe cum să o dezlege.

Dar într-o zi Waw ajunse într-o zonă cu apa mai caldă și mai limpede și, spre surprinderea lui, descoperi că este înconjurat de o mulțime de pești cu care semăna. Era atât de încântat, încât îi venea să îi îmbrățișeze pe fiecare. Dar, în loc să facă asta, se ascunse și îi observă pe fiecare, încercând să le ghicească genul. Nu era simplu. Și se întristă din nou.

– Hei, tu de ce nu ești la școală? auzi o voce din spatele lui. Vino cu mine!

Waw nu se opuse și se trezi într-o mică peșteră cu o mulțime de peștișori. În fața tuturor se afla o doamnă-pește foarte bătrână care le vorbea despre felurile de plante din ocean. Era foarte interesant, iar Waw se gândi că dacă știe atât de multe lucruri, probabil că îl va putea ajuta. Așa că, la finalul zilei, merse și îi povesti despre dilema lui. Doamna-pește îi zâmbi cald și îl invită la o plimbare.

– Waw, tu ești minunat! Știi asta, nu-i așa?

– Îmmm… da… Dar, totuși, ce sunt?

– Pentru că nu ai avut ocazia să ți se dea un gen la apariția ta pe această lume, ai o misiune mult mai importantă: să descoperi singur!

– Bine, dar cum?

– Fiind foarte atent. Dar nu tot timpul. Acum e vremea să te bucuri de copilărie. De faptul că ai reușit să ajungi iarăși printre cei asemeni ție. Acum e timpul să descoperi ce îți place să faci, ce te bucură, la ce te pricepi cel mai bine.

– Și toate astea îmi vor spune CE sunt?

– Toate astea îți vor spune ceva mult mai important: îți vor spune CINE ești. Abia atunci vei ști să aștepți răspunsul cu răbdare și încredere. Pentru că doar inima ta îl știe. Și atunci când vei fi pregătit să îl auzi, ea ți-l va șopti.