În fiecare zi primim zeci, chiar sute de informații. Prin rețele sociale, radio și televiziune. Știri, citate din personalități cunoscute sau pur și simplu povești de viață impresionante ale unor persoane complet necunoscute. Toate ecranele sunt invadate de informație oferită „gratuit”. Iar întrebare nu mai este „unde găsesc informații?”, ci „de unde îmi iau informația astfel încât să mă asigur că ea este adevărată?”. Ce anume, din tot ceea ce ajunge la mine, este real? Și ce merită spus sau transmis mai departe?

Un instrument extrem de util pentru a naviga în acest noian de informații este filtrarea. Aplicând un filtru banal, al bunului simț, pot fi cernute știrile de genul „găina care a născut doi pui” și „pastila care vindecă orice boală e disponibilă acum!”. Însă chiar și așa rămâne de procesat zilnic o cantitate uriașă de noutăți. Pentru o gândire clară, echilibrată și rațională, e recomandat să continui să filtrezi. Iar una dintre cele mai simple metode, o arată o povestioară care ca personaj principal un celebru filosof: Socrate. Pornind de la metoda de învățare utilizată de filosofii greci, care are la bază dezbaterea și chestionarea continuă a unei teme, în secolul XIX au fost fundamentate „filtrele lui Socrate”. Povestea este următoarea:

În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filosof şi l-a întrebat:
– Ştii ce-am auzit despre prietenul tău?
– Stai puţin, a replicat Socrate. Înainte de a-mi spune ceva, aş dori să facem un test.
– De acord.
– Înainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stăm un pic şi să filtrăm ceea ce vei spune. Primul filtru este Adevărul. Esti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
– Nu, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre asta şi …
– În regulă, a spus Socrate. Deci nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum hai să încercăm şi al doilea filtru, filtrul Bunătăţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?
– Nu, din contră…
– Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu eşti sigur că este adevărat. Totuşi poţi să treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilităţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, îmi va fi de folos?
– Nu, nu chiar.
– Bine, a concluzionat Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva?

Desigur, o lume în care toată lumea aplică aceste reguli în comunicare, e o utopie. Dar fiecare își poate „curăța” spațiul personal și mental, folosindu-le. Iar un efort comun, a cât mai multor oameni activi pe platformele de socializare sau pe grupuri de informare, poate duce la reducerea dezinformării, clarificarea valorii informațiilor și concentrarea pe ceea ce contează cu adevărat.