De la apariția comunicării orale, sau, dacă luăm în calcul ideea că desenele din peșteri ar fi putut fi realizate chiar înainte de asta, poveștile au fost o modalitate de a transmite învățăminte. Au fost, de asemenea, o modalitate de a apropia membrii unei comunități, făcându-i să se strângă în jurul povestitorului și să treacă, împreună, prin aceleași emoții. Fie că se amuzau împreună, că stăteau cu inima la gură urmărind aventurile eroului sau se entuziasmau împreună cu el, toată lumea simțea la final o conectare plăcută, independent de modul în care înțelegea fiecare dintre ascultători mesajul adânc al poveștii. Și atunci, ce fac în plus poveștile terapeutice?
Poveștile terapeutice sunt narațiuni create pentru a sprijini procesul de vindecare emoțională. Ele sunt folosite frecvent în terapie pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă, să accepte și să depășească o emoție cu care se confruntă în mod constant și care, în timp, ajunge chiar să le afecteze viața de zi cu zi. Chiar dacă pare prea simplu pentru a fi adevărat, ascultând poveștile potrivite, o persoană își poate regăsi puterea, motivația, curajul. Dar oare, cum se produce această „magie”?
Unul dintre mecanismele principale de acțiune pe care îl stârnește o poveste terapeutică în mintea celui care o ascultă este oglindirea. Urmărind emoțiile unui personaj necunoscut, ascultătorul le vede într-un mod diferit decât atunci când le trăiește el însuși. Apare detașarea, distanțarea de propria realitate, iar asta permite ca în final în mintea receptorului să se poată contura o perspectivă mai obiectivă asupra situației cu care se confruntă.
Un alt mecanism mental declanșat de poveștile terapeutice este apariția speranței că situația neplăcută cu care se confruntă ascultătorul poate fi rezolvată. Iar odată ce o persoană începe să întrevadă „luminița de la capătul tunelului”, nu mai simte că duce o luptă nedreaptă, pe care nu ar putea-o nicicând câștiga. Prin urmare se mobilizează pentru a reuși; reziliența în fața dificultăților crește.
Însă cea mai mare valoare a poveștilor terapeutice și principalul motiv pentru care efectele lor sunt atât de uimitoare este faptul că apelează la puterea subconștientului. Simbolurile, metaforele, arhetipurile folosite cu îndemânare reprezintă redutabile instrumente de luptă împotriva convingerilor limitative. Ele ajută nu doar la înțelegerea problemei, ci și la găsirea unor soluții, prin identificarea unor modele comportamentale sau emoționale care pot fi schimbate. Un simbol potrivit poate deveni un ghid prețios pentru cineva care caută răspunsuri, un far care luminează calea în momentele de neliniște. O metaforă bine construită se poate dovedi a fi sămânța unei decizii salvatoare. Iar decizia este, desigur, primul și cel mai important pas pentru o schimbare în bine.
În concluzie, povestirile terapeutice reprezintă o metodă eficientă, profund umană și accesibilă în procesul de vindecare emoțională. Ele oferă un cadru sigur și simbolic prin care oamenii își pot înțelege mai bine sentimentele, își pot înfrunta traumele și își pot dezvolta abilitățile și reziliența. Atunci când sunt folosite cu empatie și înțelepciune, poveștile pot deveni aliați prețioși în drumul către un eu mai echilibrat și mai fericit.
