Tuturor ne plac poveștile. Purtăm în amintire eroii preferați din cărțile copilăriei noastre. Ținem aproape de inimă momentele în care părinții sau bunicii ne spuneau povești, în timp ce ne țineau strâns în brațe, înainte de culcare. Și chiar și astăzi, în agitația vieții cotidiene, evadăm din când în când în povestea unui roman sau a unui film bun. Ne identificăm sau ne împrietenim cu personajele principale. Iubim alături de ele, ne avântăm spre înălțimi spectaculoase create de autorii lor sau le însoțim într-o lume și un timp care ne-au stârnit curiozitatea. Și uneori, de cele mai multe ori dacă e o carte bună, aducem în viețile noastre acele stări pe care ni le-au stârnit poveștile. Fie că e vorba despre romantism, despre încredere sau despre empatie.

De-a lungul dezvoltării omului, poveștile au fost întotdeauna acolo ca să educe, să disciplineze, să ne ajute să ne descoperim valorile, să ne motiveze sau să ne dea curaj. Înainte de a desena pereții peșterilor, de a picta simboluri sau a grava pe pietre, strămoșii noștri și-au spus poveștile în jurul focului pentru a le transmite învățăturile lor celor mai tineri membri ai triburilor.

A spune povești, e un lucru la fel de vechi și valoros ca însăși comunicarea. Iar într-o perioadă în care, în ciuda dezvoltării mijloacelor media, comunicarea reală e tot mai deficitară, valoarea poveștilor devine tot mai evidentă. Atât pentru copii, cât mai ales pentru adolescenți. Și, pentru că nu suntem niciodată „prea adulți” pentru a ne bucura de o poveste bună, vă invit să ascultați povestea lui Andrei pentru a regăsi motivația de a depăși momentele provocatoare ale vieții.

Produs de OsimetriC Music Prod.