Te-ai întrebat vreodată de ce anumite jocuri devin populare peste noapte? Cei îi face pe copii să le adopte în masă? E doar modă sau răspunde cu adevărat acel joc unei nevoi nerostite pe care o au copiii?
Kendama este o jucărie din lemn, originară din Japonia, formată dintr-un mâner, o pereche de cupe și o minge, legate între ele de o sfoară. Scopul jucătorului este să arunce bila și să o prindă în diverse moduri. Mânuirea ei presupune iscusință, agilitate și, la un nivel foarte avansat, devine o adevărată artă. Însă dincolo de abilitățile fizice pe care le dezvoltă un jucător în timpul antrenamentelor, kendama poate funcționa ca un instrument de reglare emoțională și dezvoltare a focusului, beneficii esențiale în gestionarea anxietății.
În societatea contemporană tot mai mulți copii, adolescenți și tineri se confruntă cu stări de neliniște, de încordare nervoasă, cu o ruminare excesivă în jurul unor scenarii negative, cu palpitații și frici, pe scurt, cu anxietate. Din punct de vedere neurologic, tulburarea de anxietate implică o hiperactivitatea a sistemului limbic (creierul emoțional) și o diminuare temporară a controlului cortexului prefrontal (zona responsabilă de logică, planificare și luarea deciziilor). Iar una dintre primele recomandări, care aduce calm și relaxare, este ancorarea în prezent. Și aici această aparent banală jucărie de lemn este foarte utilă.
Kendama are nevoie de toată atenția. Mișcările necesită coordonare, răbdare, repetiție, concentrare. Orice alt gând dispare, prin urmare uiți de temeri și griji, măcar pentru o bucată de timp. Este un fel de mindfulness în mișcare, un spațiu mental de respiro, un antrenament pentru calm și prezență. Odată ce stăpânești câteva mișcări simple, capeți o stare de bine, de încredere, de acceptare chiar. Exercițiul îți oferă un feedback imediat – reușești sau nu, iar asta poate sta la baza unui antrenament emoțional mai complex: observi fără să te judeci, eșuezi fără să te respingi, te corectezi fără să te pedepsești.
Jucătorii pasionați vorbesc despre „starea de flow”, în care se simt relaxați și în același timp extrem de concentrați. E o stare similară unei transe hipnotice ușoare, în care mintea este creativă și deschisă, iar jucătorul se simte detașat, protejat, inspirat.
Copiii, adolescenții, tinerii nu au nevoie de multe explicații. Ei testează și simt beneficiile, se bucură și dezvoltă o comunitate frumoasă în jurul acestui joc. Și fără să pretind că practica lui poate vindeca anxietatea, trebuie să admit că poate deveni un aliat tăcut în procesul de calmare și reconectare cu sine. Nu e magie, e neuroplasticitate.
