IUBIRE… LA PERSOANA ÎNTÂI

IUBIRE… LA PERSOANA ÎNTÂI

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei, 22, 39)  e unul dintre citatele cele mai frecvente pe care le auzim de la cei care promovează empatia. Dar dincolo de îndemnul de a-l iubi pe celălalt, această afirmație cuprinde două premise fără de care nu are sens. 1. Obligatoriu, te iubești pe tine însuți. 2. Dacă nu te iubești pe tine, nu poți să-ți iubești aproapele. Pentru că nu știi cum, sau pentru că îl vei iubi exact atât cât te iubești pe tine. Ceea ce uneori poate însemna destul de puțin. Am o clientă care la prima întâlnire mi-a povestit despre relațiile toxice în care intră și de care se agață cu disperare. Știe că nu e ce trebuie, dar nu se poate opri. Îi spun că e nevoie să eliminăm niște emoții ale trecutului și, în același timp să lucrăm pentru a crește încrederea și iubirea de sine. „Da, din păcate nu stau prea bine cu iubirea de sine”. Și mă întreb și acum, ca de fiecare dată când aud asta, pe seama cui a lăsat clienta meu această sarcină atât de importantă?

Cu toții învățăm un model al iubirii în familie. Și nu întotdeauna e cel mai bun. La unii poate fi vorba despre renunțarea la sine („mă sacrific pentru tine / familia mea”), la alții, iubirea poate fi manipulativă („cum să nu te iubească mama, dacă ești un elev de nota 10?”), la alții poate fi încărcată de vină (pentru că mă iubesc, ai mei au rămas împreună și asta i-a făcut nefericiți). Dar așa cum învățăm că 1 + 1 fac doi, trebuie la un moment dat să înlăturăm toate straturile sub care e ascuns modelul iubirii și să ne găsim pe noi înșine, să ne valorizăm și, în cele din urmă, să ne iubim. Nici măcar nu e așa te greu cum pare. Dar, la fel cum într-un an poți face 365 de km făcând doar câte unul în fiecare zi, iubirea de sine crește doar dacă prinzi ritmul și nu te oprești la prima dificultate.

Exerciții practice care să ajute la dezvoltarea iubirii de sine sunt numeroase și o parte sunt disponibile online. Însă îți poți crea singur propriile obiceiuri, odată ce înțelegi câteva principii de bază:

RESPECT

Atunci când te respecți, îți respecți corpul și ai grijă de nevoile sale. Asta înseamnă că îl păstrezi curat și sănătos. Îi oferi hrană suficientă și de calitate. Îi oferi băutură vitalizantă – apă și sucuri proaspete. Îi oferi aer curat. Și eviți excesele de orice fel. Îți menții corpul în formă. Nu e nevoie să mergi la sală, e suficient să alegi să faci din când în când drumul până la piață pe jos în loc să iei mașina. Îl îmbraci confortabil, astfel încât să îl protejezi și să îl pui în valoare. Nu mergi cu spatele sau cu gleznele dezgolite în toiul iernii doar pentru a te supune cerințelor modei, pentru că știi că atunci când faci asta, corpul tău suferă. În plus, alegi să îl răsfeți din când în când. E important. E singurul pe care îl ai. E vital pentru ca tu să poți merge mai departe și să-ți împlinești visele.

CUNOAȘTERE

Petrece timp cu tine, în tăcere. Meditează, mergi pe munte, aleargă. Stai cu tine și pune-ți întrebări. Caută bine răspunsurile. Dă la volum minim vocea care te critică. În definitiv, tu ești persoana cu care petreci cel mai mult timp. Treptat devine obositor și agasant să auzi doar chestii negative. Dă voce glasului care vede frumosul și oportunitățile în viață, în oameni și în tine. Apreciază-ți calitățile și continuă să le dezvolți. Află ce lucruri îți aduc bucurie și plăcere și găsește un timp pentru ele în programul tău. Zilnic sau, cel mult, săptămânal. Ce crezi despre oamenii care spun că le place să meargă la teatru, dar dacă îi întrebi când au văzut ultimul spectacol abia dacă își mai amintesc?

ACCEPTARE

Nimeni nu e perfect, știm asta. Și întotdeauna există posibilitatea ca în situația X să fi reacționat diferit. Însă trebuie să înțelegi că ceea ce ai făcut, modul în care ai reacționat, era unicul mod în care puteai reacționa în acel moment. Să stai și să îți faci reproșuri, să regreți că nu ai făcut altcumva… e complet inutil. Desigur, te poți întreba care a fost lecția ta din acea experiență, ce ai putea face diferit data viitoare. Dar fii blând cu tine, fă-o acceptându-te și iertându-te. Apoi mergi mai departe. Dacă un copil ar rămâne blocat în faptul că s-a împiedicat și a căzut, nu ar mai învăța niciodată să meargă, nu crezi?

Pe marginea acestor principii construiesc sugestiile audio și exercițiile practice pe care le propun clienților mei. Pentru mine, deși poate părea didactic, ecuația e simplă: respect + cunoaștere + acceptare = iubire. Pentru tine… poate e timpul să le descoperi.